Alice in Tara Minunilor. Alice in Tara Din Oglinda

Lewis Carroll - Alice în Ţara Minunilor. Alice în Ţara Din Oglindă (original: Alice's Adventures in Wonderland Through the Looking-Glass, and What Alice Found There), Editura Univers, 2007, Colecţia Cotidianul. Literatura. Traducere de Antoaneta Ralian. Traducerea versurilor de Ioana Ieronim

Despre Alice numai cuvinte de bine... Cu toate că-n copilărie n-am avut ocazia să citesc acest mic basm cult englezesc, m-am delectat în urmă cu ceva ani, pe când nu trecusem bine înspre vârsta adolecenţei, cu filmul pe care-l difuzau pe Hallmark. Magia filmului a fost mai mult decât puternică. Din păcate acum citirea cărţii nu m-a făcut decât să revăd îm minte filmul  şi să cred că filmul e o capodoperă. Cartea e doar o dovadă de imaginaţie englezească, foarte bună, însă nu foarte mult în plus.

Cele două texte cuprinse în această carte nu mi s-au părut a fi decât un mic joc din partea autorului, un exerciţiu de imaginaţie îndreptat înspre atenţia copiilor şi delectarea acestora. În contextul istoriei literare are însă o mare importanţă: cine a mai scris oare aşa ceva înainte? Cine se mai aseamănă cu Alice, în context literar, mai înainte de 1865? Bineînţeles că exemple s-ar mai putea oferi: Gulliver, Tartarin din Tarascon, Robinson Crusoe.

Ce-ar putea fi Alice în Ţara Minunilor mai mult decât un vis? Un vis viu, un vis prin imaginaţie, un vis ce putea fi refuzat... Căci nu-şi pot depăşi limitele decât cei ce îndrăznesc să viseze dincolo de limită. De-a lungul lecturii cititorul întâlneşte personaje fantastice precum Iepuraşul Alb întodeauna grăbit, Domnul Omidă, sau Pălărierul, precum şi a unor situaţii ce sfidează simţul comun, cum ar misteriosul joc de cricket pe care-l organizează Regina de Cupă, un personaj ce întrece limita ridicolului prin multiplele condamnări la decapitare pe care le dă.

Niciunul dintre cele două texte cuprinse în volum nu m-a impresioant în mod deosebit, cu toate că şirul de întâmplări este bine croit. Ele nu sunt defapt decât instigări la imaginaţie, decât chemări silenţioase către imaginaţie, către îndemnul de a ne permite să visăm, să acceptăm că uneori se pot întâmpla şi miracole. Nu trebuie decât să credem că ordinea iniţială a lumii poate fi sfidată şi să facem pasul decisiv pentru asta.

Alice nu este până la urmă decât un copil model: un copil ce-şi permite să intre în alte lumi, să sfideze realităţile din cadrul lor şi să-şi expună propriul punct de vedere.

Nota mea: 9. Nu mi s-a părut a fi o capodoperă. Este însă o lectură bună atât pentru copii cât şi pentru cei ce-ar vrea să redevină copii.