Monday, May 14, 2007

Gemenii

Mircea Cărtărescu

Gemenii

Editura: Humanitas, 2006

Iată că pot spune liniştit că literatura română contemporană nu doar că nu e în ruine, ci chiar loveşte în plină forţă prin intermediul unor scriitori precum Mircea Cărtărescu. După ce mai trecusem prin lecturile unor alte scrieri ale sale eram într-un fel lămurit de ceea ce-mi poate oferi acest scriitor şi pot spune foarte sigur că am avut în mâini cărţi cu adevărat speciale.

Gemenii este un roman(?) întins de-a lungul a 150 de pagini 11x18 cm, adică nu foarte mare însă suficient încât să-i simţi emoţia şi să-i percepi mesajul. L-aş putea denumi un bildungsroman sau o simplă povestire fantasy însă încadrarea undeva nu cred că are vreun rost. Povestea în ansamblu este destul de simplă: Andrei şi drumul său către maturitate. Centrul poveştii cade însă pe relaţia de iubire dintre el şi Gina, colegă de liceu, ce se va întinde până în momentul în care protagoniştii ating vârsta de 18 ani. Totul nu este decât un drum al maturizării, al experienţei şi al întrebărilor pe care tinerii sunt nevoiţi să-l parcurgă.

Incipitul acestei cărţi, cu totul special, relatează modul în care mintea unui trup de bărbat simte nevoia să-şi facă din trup un travesti al unui caracter feminin. Această scenă, descrisă cu lux de amănunte, nu are cum să nu şocheze un cititor monden. Finalul, de asemenea şocant, cuprinde partea a doua a perechii de gemeni fictivi ce dau şi numele cărţii: de această dată, prinse într-un trup feminin, gândurile unui bărbat simt nevoia să se elibereze, chiar dacă pentru această variantă ar opta chiar şi prin moarte. Gemenii este aşadar povestea două suflete destinate a nu putea fi împreună niciodată ce până la urmă, involuntar, se trezesc mult mai mult decât împreună: se trezesc ei în celălalt, spirit în trup străin. Adevărul rămâne însă crud: schimbările sunt însă îngrozitor de greu de suportat. ... de aceea, Andrei, transpus în trupul Ginei, învăluit de parfumuri si haine femeieşti, îmbrăcat într-o rochie deosebită, cocoţat pe pianină, în camera fetei, alege să dea foc tuturor acestor lucruri materiale greu de susţinut, dintre care cel dintâi este chiar trupul său – sau al Ginei...

Nota mea: 10. Trebuie să visăm, să visăm... chiar dacă asta înseamnă să ne prindem fluturi morţi în piept şi să le simţim aripile cum încep să bată nervoase...


Am mai citit:

  • De ce iubim femeile
  • REM
  • Mendebilul

12 comments:

Shrekutza said...

frumoasa recenzie... se vede din cum ai scris-o ca chiar ti-a placut cartea. iar metafora din final cu fluturii este originala (asa cum esti si tu!) si uimitoare. cred ca spiritul Cartarescu ti-a prins bine.

anaayana said...

Si mie mi-au placut Gemenii, mai ales finalul, unde animalele din muzeu se trezeau la viata. Se poate interpreta in multe feluri povestea.

Dana Grad said...

Frumoasa recenzie! Tocmai am terminat de citit Gemenii si cautam pe net ce mai gasesc despre aceasta carte, asa ca iata-ma aici pe blogul tau. O carte pe cat se poate de interesanta. Pe tot parcursul cartii am incercat sa fac legatura intre primele pagini de inceput ( descrierea amanuntita a modului in care un barbat se travesteste intr-o frumoasa doamna pentru ca mai apoi sa se sinucida)si restul cartii. La final am inteles: nu era un barbat cel care se travesteste cu atata migala ci mintea unei femei intr-un trup de barbat, e Gina captiva in trupul iubitului ei, E Gina cea care se hotaraste sa se sinucida la fel cum la fialul carii iubitul ei face acelasi lucru...

Liviu said...

@dana grad: mersi:D ma bucur ca ti-a placut:)

Anonymous said...

eu zic sa mai citesti o data(cel putin!) cartea, pentru ca nu ai inteles mai nimic din ea:p

Liviu said...

@Anonymous: Da, e foarte posibil sa ai dreptate. Oricum obisnuiesc sa traiesc in primul rand cartea, sa simt fiecare rand, decat sa o gandesc concret. Sunt constient ca mai am mult pana la a ajunge la o intelege suficienta a cartilor pe care le citesc. Mersi:)

Darken said...

Nu fără un pic de jenă mărturisesc că nu am citit cartea deşi am auzit diverse opinii despre ea. Intenţionez să o achiziţionez cât de curând, sper să fie o lectură bună.

Cinabru said...

A trecut ceva timp de la Nostalgia. Mi s-a parut cea mai buna editie, pentru ca avea toate povestirile intr-un singur volum. Care acum arata destul de uzat. Gemenii si Rem mi-au placut cel mai mult, desi e greu de ales. Fiecare dintre noi am avut - sau ar fi trebuit sa avem - o Gina, la un moment dat.

Anonymous said...

o carte superba, pe care am citit-o de mai multe ori. Daca iti place Cartarescu, iti recomand si Boris Vian - "Spuma zilelor"

Anonymous said...

Mda, "Gemenii" mi-au placut foarte mult, si "REM" si "Mendebilul" si chiar si "De ce iubim femeile". Cartare este un scriitor bun, total, probabil. Dupa cum a zis cineva odata: "Probabil singurul scriitor din Romania care-si permite sa traiasca doar din scris.". Versuri de el n-am citit. Dar proza mi se pare asemanatoare cu cea a lui Eliade. Sincer. Imi pare rau.

iubiza said...

Imi pare rau, nu ai inteles nimic... Gemenii este o carte despre conditia scriitorului. Despre cum un autor se dedubleaza, iese din fiinta reala, sociala ca sa poata crea... sunt foarte multe de spus, dar in mare asta e. Oricum, Cartarescu e... n-am cuvinte... rar un personaj ca el in cultura noastra !

Unknown said...

Poate e un pic me muncit pentru a intelege aceasta povestire si mie mi-au ramas neclare unele momente ....Cind se afla in spitalul cela de nebuni era Andrei in corpul Ginei sau a lui??? Dar in general e o lucrare foarte interesanta si buna are un magnet ce te atrege am citi-o in 2 zile si am senzatia ca o sa o mai citesc si mai tirziu.Povestea unui adolescent deosebit si totusi comun.In unele secvente chiar ma regaseam...