Wednesday, December 5, 2007

Senso


Camillo Boito – Senso

Atât dimensiunile considerabil reduse cât şi tematica abordată de acest text m-au determinat să fac o asociere între el şi Lovitura de graţie
a lui Marguerite Yourcenar. În ciuda puţinelor pagini pe care le ocupă, Senso este o metaforă bine construită la adresa unei iubiri trădate, în care războiul şi circumstanţele devin elemente esenţiale de conjunctură ale întâmplărilor.

Asemenea textului cu care îl asemănam, Senso se sfârşeşte tragic, prin moartea elementului perturbant, a aceluia care încalcă armonia de cuplu, izolată oricum în faţa influenţei covârşitoare a războiului. Ea nu este nicidecum o moarte oarecare, ci una eliberatoare, venită ca o ultimă soluţie – necesară.

Pentru o carte scurtă, cuvinte pe măsură.

Nota mea: 8,5. Pentru că merită citită într-o zi în care singurătatea te învăluie; pentru că îţi oferă o bună lecţie de viaţă.

No comments: