Furie

Salman Rushdie - Furie

Cu Rushdie e ca şi cu Gabriel Garcia Marquez: este necesar să precizezi câte cărţi ai citit din autorul respectiv. Pentru mine Furie a fost prima carte a lui Rushdie pe care am citit-o, deşi stă de ceva timp în bibliotecă şi Copiii din miez de noapte, pentru care n-am avut încă îndemnul de a o citi. Cunoşteam dinainte că Furie este o excepţie în rândul cărţilor lui Rushdie datorită tematicii abordate, şi poate tocmai de aceea aveam o doză de scepticism în faţa lecturii. Poate tocmai de aceea mi-a plăcut mai mult decât mă aşteptam.

Furie este povestea lui Malik Solanka, profesor de filosofie şi în acelaşi timp creator de păpuşi, ce-şi părăseşte nevasta şi copilul aflaţi în Anglia pentru a se muta la New York. Aici află succesul prin intermediul Isteţei, una dintre păpuşile sale, şi prin care creează o adevărată isterie de piaţă. Asistă neputincios la felul în care pierde controlul propriei sale creaţii, la felul în care Isteaţa îi acaparează întreaga lume, nemaifiind a lui, devenind a tuturor celorlalţi. Se naşte astfel furia împotriva creaţiei, revolta împotriva faptului de a fi creatorul unui fenomen deja incontrolabil, după ce fuga din Anglia a simolizat furia împotriva sinelui şi a calmului familial. Încetează a mai fi inventiv renunţînd la încercările de a creea ceva de calitate.

Intervin însă apoi cele două femei ce-i vor influenţa viaţa: Neela şi Mila, ce-i vor fi amante iar în cele din urmă îşi vor asuma rolul Furiilor, cărora li se va adăuga şi fosta soţie a lui Malik. Cu ajutor Milei, Malik va parcurge încă o perioadă foarte productivă în care dă naştere fenomenului Păpuşilor Suverane. Până în final îşi dă seama că nici acestea nu au putut fi ţinute sub control, devenind iarăşi prizonierul unui curent pe care nu-l dorea.

Furie nu mi s-a părut un roman la îndemâna oricui şi pot spune că-i înţeleg pe posibilii cititori care vor fi sceptici cu privire la aprecierea lui. El rămâne însă, pe lângă şirul poveştii, o morală referitoare la control, o metaforă despre creaţie şi creator şi nu în cele din urmă, o ilustrare a lumii contemporane şi a problemelor sale.

Nota mea: 9,5.