Povestea nopţii

Colm Tóibín - Povestea nopţii

Povestea nopţii mi s-a părut a fi înainte de toate relatarea unui destin. O viaţă luată cumva de la un capăt până la celălalt, o istorie a unui om ce se descoperă pe sine şi ce ajunge până la urmă să fie nevoit să trăiască cu sine, exact aşa cum este. Numele său este Richard şi este homosexual. Cartea de faţă nu încearcă deloc să explice cum şi de ce, precum în Alexis, însă constituie o bună relatare a modului în care el ajunge să accepte lucrul acesta. Povestea nopţii nu este o carte analitică şi poate tocmai de aceea are farmecul ei aparte, diferit de cel al cărţilor în care preocuparea faţă de opinia cititorului stă în faţă. În plus, este o carte destul de bine scrisă, a cărei acţiune este mai tot timpul la obiect cu subiectul.

Acţiunea este liniară şi porneşte încă din copilăria lui Richard, când locuia cu mama sa, în Buenos Aires, unde dealtfel are loc şi desfăşurarea romanului. Într-un anumit context al lipsurilor financiare ei sunt nevoiţi să se mute pentru o anumită perioadă undeva la ţară, la casa mătuşii Matilda, una dintre surorile mamei. Aici are parte şi de primele experienţe erotice, alături de veri şi de mai mulţi băieţi din zonă, cu care obişnuia să meargă la înot.

Provenind dintr-o familie engleză, principala soluţie pentru a obţine bani este este aceea de a medita persoane din Argentina pentru a învăţa această limbă. Astfel îl cunoaşte pe Jorge, cu care va păstra legătura întreg restul vieţii sale, deşi treptat relaţiile se răcesc. Alături de acesta pleacă şi într-o călătorie în Spania, ocazie prin care se familiarizează cu mediul european.

Singura posibilitate a unei slujbe stabile îi rămâne să accepte postul de profesor de limbă engleză în cadrul unei facultăţi, deşi mai apoi se simte nevoit să recunoască că nu a fost cea mai bună soluţie şi că rolul de profesor nu i se potriveşte. Îi cunoaşte însă pe Susan şi Donald Ford, un cuplu cu identitate incertă, de la care primeşte ajutor şi susţinere, şi prin intermediul cărora îşi găseşte un nou loc de muncă, în industria petrolului.

Viaţa lui se schimbă cu adevărat când, după cîţiva ani trecuţi deja de la moartea mamei, îl întîlneşte pe Pablo, fratele lui Jorge, proaspăt întors din California, pentru care dezvoltă singura iubire adevărată din viaţa sa de până atunci. Având deja o situaţie materială stabilă pricepându-se în ceea ce face, închiriază o casă la malul mării în care se mută împreună cu Pablo; se pare că astfel viaţa lor capătă un calm benefic ce-i cuprinde în "normalitatea" celorlalţi.

Cum nimic bun nu poate dura veşnic, intervine în cadrul romanului şi punctul dramatic. Pablo pare a-l părăsi fără niciun motiv, şi refuză în a-i oferi o explicaţie concretă. Între timp, simţindu-se rău, Richard merge la spital pentru a-şi face o serie de analize, moment în care este diagnosticat cu pneumonie şi SIDA, al cărui moment de infectare este stabilit a se afla înaintea celui în care l-a cunoscut pe Pablo. Coincidenţa face ca în acelaşi spital să-l întâlnească şi pe cel pe care-l iubea, culmea, aflat acolo din acelaşi motiv. Fiind atacaţi astfel de boala nemiloasă, cei doi constată că nu mai au ce rău să-şi facă unul celuilalt nemairămânându-le decât să-şi ofere sprijin reciproc pe parcursul următoarei perioade până când primul dintre ei se va stinge din viaţă. În această parte romanul devine mult mai senzitiv, emoţionant, reuşind să exprime într-o mare măsură sensibilitatea personajelor şi durerea prezentă în viaţa lor.

Acest roman al lui Colm Tóibín reuşeşte destul de bine să descrie o lume tabu fără a fi însă vulgar, fără a cădea în ispita de a oferi amănunte (foarte multe) care să lezeze un posibil cititor. În plus, ceea ce li se întâmplă acestor personaje s-ar putea aplica şi unui cuplu heterosexual, aşadar drama devine una universală.

Nota mea: 10. Pentru că face din scris o artă, chiar dacă nu scrie artistic. Pentru că emoţionează şi te face să te gândeşti că poate ar trebui să fii uneori mai tolerant şi înţelegător...