Monday, March 24, 2008

Lorelei

DSC00002-EditIonel Teodoreanu - Lorelei

Iată că am reuşit să duc la capăt şi lupta cu acest roman a cărui lectură a constat, oarecum nejustificat, în trei săptămâni de aşteptare continuă a ultimei pagini, cu toate că n-aş putea spune că romanul de faţă este unul prost. Este scris însă într-un stil fin şi preocupat de esenţa scriiturii ce-i conferă pe de o parte calitatea literară însă pe de altă parte îi răpesşte posibilul entuziasm pe care un cititor i l-ar putea acorda.

În primul rând Lorelei este un roman al iubirii şi al trăirii totale prin intermediul ei. Cu toate că Teodoreanu este un autor foarte apropiat de vârsta copilăriei, el se încumetă ca în acest roman să investigheze şi vârstele maturităţii, chiar dacă eşuează pe parcurs căzând iarăşi în plasa copilăriei. Lorelei este defapt avatarul scriitoricesc al Luciei Novleanu, pe care i-l atribuie Gabriela Nei, prietena ei cea mai bună atunci când îi descoperă înclinaţiile şi talentul artistic. În ce măsură este însă Lucia Novleanu, alintată Luli, cu adevărat un scriitor, rămâne un fapt discutabil ţinând cont că scrierile sale se ruzumă la intimităţi, nefiind niciodată scoase în faţa unui public mai larg. Prietenia dintre cele două datează încă de pe băncile şcolii, când copila Luli-Boy o vizitează pe Gabriela la clasele mai mari la care aceasta învaţă. Un timp sunt despărţite, când Gabriela îşi urmează studiile la Bucureşti, după care revine în Galaţi (oraşul lor de proveninenţă), unde o găseşte pe Luli schimbată păstrând doar unele trăsături fizice din prietena ei din copilărie, aflată acum în pragul Bacalaureatului pentru care se pregăteşte. Doar că în timpul unei călătorii cu trenul în care cele două se întorc de la vie tânăra Lucia Novleanu îi acordă ajutorul unui domn leşinat în tren, fără a avea cunoştinţă de identitatea acestuia, pe care i-o relevă mai târziu Gabriela. Bărbatul respectiv era binecunoscutul Catul Bogdan, scriitorul şi profesorul universitar, prezent în oraş pentru a prezida comisia examenului de Bacalaureat. În urma episodului din tren el se îndrăgosteşte instant de tânăra ce-i sărise în ajutor, pe care ajunge să o revadă printre băncile şcolii, printre fetele ce-şi susţin examenul la Limba şi Literatura Romană. Îşi artă slăbiciunea pentru Luli favorizându-le pe toate. Legătura creeată între ei se lărgeşte rapid, astfel că în patru zile Catul Bodan se prezintă în faţa domnului Novleanu, tatăl Luciei, pentru a-i cere mâna fetei, cu care se căsătoreşte în cel mai scurt timp. Singura afectată direct de această ştire este însă Gabriela, ce dezvoltase şi ea în secret o pasiune pentru ilustrul scriitor.

După căsătorie începe o altă etapă a vieții lor. Catul Bogdan împreună cu tânăra lui soție se mută la Iași iar apoi pornesc într-o călătorie ce durează un an în care au parte de aventura vieţii lor. Se întorc însă apoi în Iaşi, unde profesorul universitar constată că nu se mai ridică la nivelul celui care a fost. Se simte acum aflat la o răspântie decisivă: între mult-iubita lui soţie, între postul de profesor şi între talentul de scriitor, ce par că-l solicită toate. Oscilează periodic între acestea fiind uneori adus cu picioarele pe pământ de către Nathan Saabetai, prietenul şi ajutorul său, personaj simbol al echilibrului şi înţelepciunii. Adevărata sa nelinişte începe atunci când primeşte unele scrisori semnate de o oarecare Lorelei, încărcate de talent şi emoţie, cărora le cade uşor pradă fără a şti că sunt defapt farsa soţiei sale prin intermediul Gabrielei, acum profesoară în Braşov. În momentul în care vizita acesteia este iminentă iar soţul său îi vede scrisoarea Gabrielei, Luli ăşi dă seama că Lorelei, tizul său literar, se întruchipează acum în Gabriela, şi invers, aşa cum probabil că-şi închipuie Catul Bogdan. Însă chiar în ziua sosirii Gabrielei are loc marea nenorocire, când în urma unui accident chirurgical Luli moare. Cu toate că deşi neconsolat şi cu un mare spaţiu în inimă, Catul Bogdan se căstoreşte cu Gabriela, femeia de ale cărei scrisori fusese fascinat. Fiind însă nefericit alături de aceasta şi aflându-i adevărata identitate a misterioasei Lorelei începe să scrie romanul vieţii sale. Când nu mai poate rezista se întoarce la Galaţi, însingurat, şi se oferă Dunării, ca un ultim sacrificiu pe care l-ar mai putea face.

Întorcându-mă la esenţa şi scriitura romanului n-aş putea să-i reproşez autorului decât ce i-au reproşat şi contemporanii: încărcatura metaforică ce transformă textul dintr-un roman într-un lung poem epic, ceea ce-i îngreunează cu mult lectura. În rest povestea nu mi se pare a avea ceva nepotrivit, constituind o experienţă bună în rândul lecturilor mele. Se vede preocuparea autorului pentru calitatea scriiturii precum şi efortul depus pentru realizarea acesteia.

Nota mea: 8. Primeşte 8 doar pentru timpul pe care mi l-a consumat, întrucât nu-i găsesc foarte mari inadvertenţe la nivel de conţinut. Recomand însă citirea acestui roman în timpul unei vacanţe, când timpul şi aerul o permit, şi când cititorul îşi poate permite relaxarea de a se bucura de puterea metaforei lui Ionel Teodoreanu.

27 comments:

Anonymous said...

pe mine m-a marcat lorelei, a fost o vreme cand semnam toate scrisorile cu "luli" (nu exista e-mail pe vremea aia); acum, cand am "recitit-o" prin intermediul tau, mi-am dat seama brusc de ce m-am apucat sa scriu pe blog: modelul ei mi-a ramas ingropat latent in subconstient atatia ani, si acum a iesit la lumina; multumesc (-:

Anonymous said...

Si eu ma bucur ca am recitit cartea prin intermediul tau. Imi aduceam vag aminte de intamplarile ei, desi porcla Luli-Boy imi staruia in minte cand venea vorba de romanul lui Teodoreanu. Mi s-a parut o lectura foarte placuta la vremea la care am citit-o, desigur atunci nu eram atat de critica si atat de preocupata de alte aspecte in afara povestii.

Anonymous said...

doar nota 8? de ce ti-a luat atat sa o citesti nu inteleg.mie mi-a luat doar 2 zile.e fascinanta.e absolut geniala.
as fi curioasa sa aflu ce carti pot primi nota 10 de la tine:D

Liviu said...

@hannah: se pare ca eu n-am fost de aceeasi parere :D

Andreea said...

lorelei e una din cartile mele preferate. nu cred ca e total intamplator ca in general fetele sunt cele care il adora pe teodoreanu. perosnajele feminine in cartile lui (Lorelei,Olguta din La Medeleni,Stefania din Bal mascat) sunt superb construite si te fac sa te simti bine ca femeie si sa speri ca si tu ai macar putin din caracterul lor.

Anonymous said...

e cartea mea preferata...din 2 motive: in primul rand pt ca e intr-adevar geniala si in al 2-lea rand, pt ca ma cheama Lorelei :)...toata lumea imi spune Luli, iar parintii ma mai alinta cateodata "Luli-boy"...

Anonymous said...

citeste adela. garabet ibraileanu
si..
ana karenina-lev tolstoi:)

L.G. said...

interesanta descrierea cartii :) mi-a trezit putin interesul

am cumparat si eu cartea impreuna cu Jurnalul National si am inceput sa citesc acum 2-3 ore, intre timp am zis sa caut niste detalii :)

lectura placuta tuturor

Anonymous said...

Oh, doamne. Ce amintiri. Mi-a placut la nebunie cartea. am citit-o in clasa a 8-a. Au trecut 9 ani de atunci. Cred ca e vremea s-o recitesc. Foarte frumos blogul tau. keep up the good work!

Rucs said...

mi-a marcat existenta, in copilarie...este una din cartile care mi-au furat lacrimi,care mi-au tinut imaginatia pe jar...
finalul a fost neasteptat pentru mine, la varsta de 11-12 ani(cu aproximatie)

MicaPerspectiva said...

si eu ma pregateam sa scriu in blog-ul meu despre Lorelei...si m-am gandit sa dau un search pe Google si am vazut al tau blog :) nice :*

NothinGhost said...

Lorelei e una din cartile mele preferate.Astazi mi-am creat blogul unde am scris un citat din carte si intamplator ti-am vazut scrierea:)
stti,eu cred k fiind baiat,pe tine nu te-a impresionat asa de mult cartea.daca erai fata,gandeai alfel:D
sa nu te superi.
have a nice day and nice to meet you :)

Anonymous said...

Lorelei este o carte ce m-a impresionat si ma impresioneaza, fiind in cursul lecturii. Eu nu o mai pot lasa din mana. Este superba...NothinGost are dreptate, daca erai fata, priveai totul din alta perspectiva, pentru ca este un roman mai feminin, iar tu esti baiat:)

Lorelei said...

Datorita figurilor de stil pe care le folosea, lui Ionel Teodoreanu i se spunea Metaforel. Romanele lui iti creeaza o stare de melancolie, nu poti sa ramai indiferent. Mi se pare oarecum rigid modul in care ai prezentat romanul. De ce trebuie sa dai o nota neaparat, daca oricum cititorii tai isi pot da seama de continutul cartii din prezentarea facuta? In ceea ce priveste recomandarile, mai degraba ai recomanda o anumita varsta (adolescenta, de exemplu) pentru citirea cartii Lorelei. Cand citesc ultima fraza din prezentarea ta, ma gandesc la o reteta prescrisa unui pacient ftizic.
Cu siguranta ca exista carti mai bune decat ale lui Teodoreanu, dar nota ta e subiectiva. E ca si cand ai citi "Ciresarii" la 30 de ani, in loc de 10, si ai spune ca e o carte puerila.
Nu am mai intrat pe blogul tau pana acum, am citit doar prezentarea cartii "Lorelei". Prin acest comentariu imi asum asadar posibila catalogare ca fiind superficiala. Lectura placuta in continuare!

Ioana said...

Si care sunt mai exact argumentatele tale pentru care atribui acestui roman nota 8? Doar respectiva incarcatuta metaforica de care au vorbit si contemporanii? Atunci de ce te-ai mai obosit sa scrii despre un text care se presupune ca te-a emotionat? Doar pentru a critica ce au criticat si altii?

Anonymous said...

eu acum cateva minute am terminato... ce rau imi pare ca a murit Luli :( Lorelei.... asa arata si cartea mea , are aceeasi coperta ca cea din imagine :P dar asta nu conteaza. e o carte buna

Anonymous said...

da,bogatia metaforica predomina,dar e un roman de iubire si iubirea consta in descifrarea tutror simbolurilor din orisice banal lucru ce iti sa impresia ca traieste cu tine aceeasi iubire,ca iti schimba viata in funcite de ceea ce simti tu.Iubirea asta e.Si nu numai iubirea,ci adevarata arta in asta consta:sa gasesti seminificatia oricarui lucru.Nu e neaparat sa intelegi exact senul care care s-a referit autorul prin metafora folosita,ci oglindeste-ti doar sentimentele in ea si vei alfa sensul.Faptul ca a folosit atat de multe metafore nu m-a facut sa citesc greu romanul.

Anonymous said...

da,bogatia metaforica predomina,dar e un roman de iubire si iubirea consta in descifrarea tutror simbolurilor din orisice banal lucru ce iti da impresia ca traieste cu tine aceeasi iubire,ca isi schimba viata in funcite de ceea ce simti tu.Iubirea asta e.Si nu numai iubirea,ci adevarata arta in asta consta:sa gasesti seminificatia oricarui lucru.Nu e neaparat sa intelegi exact sensul la care s-a referit autorul prin metafora folosita,ci oglindeste-ti doar sentimentele in ea si vei alfa acel sens.Faptul ca a folosit atat de multe metafore nu m-a facut sa citesc greu romanul

Anonymous said...

voiam sa mai spun ca asta am invatat-o de la Eliade:sa "indraznesc sa inteleg altfel".nu are legatura cu romanul acesta,dar are legatura cu arta de a scire,cu telul tutror artelor.Ti-a placut romanul ,dar nu te-a impresionat asa mult.E okay.Eokay pentru ca ai vazut povestea din punctul tau de vedere.Si de fapt cand vrem sa intelegem tema unei lucrari artistice din orice domeniu ,implicam toate resursele capatate in prorpia noastra experienta.Si pe mine acest roman m-a invatat cum sa daruiesc.

Anonymous said...

eu acum vreo ora am terminat de citit cartea. Recunosc, am inceput-o la indemnul mamei si al matusii mele, dar dupa primele file nu am mai putut s-o las din mana. Stateam pana seara tarziu sa o citesc, iar dimineata mai citeam vreo 10 pagini inainte sa ma ridic din pat :D Ca multe cititoare, am incercat sa ma regasesc in personalitatea lui Luli, in personajul Luli....sfarsitul, intr-adevar, neasteptat! pot spune ca este una din cartile care mi-au placut cel mai mult, eu descoperind romanele de dragoste anul trecut, cand am citit Cella Serghi: "Cartea Mironei" si "Panza de paianjen", carti pe care vi le recomand si voua! Foarte buna treaba, ma bucur ca adolescentii (de varsta mea) din ziua mai citesc literatura de calitate :)

Esther said...

De curand am terminat-o de citit si m-a impresionat profund. Metaforele si limbajul poetic n-au facut decat sa dea mai multa viata evenimentelor. Iar povestea este minunata. Nu doar simpla idee ca e vorba despre dragoste ci ca iti reaminteste importanta vietii. Cei mai multi dintre noi traim fara sa dam semnificatie vietii asa cum ar trebui. Ignoram lucrurile valoroase pentru ca nu au ambalajul dorit de noi si astfel ajungem dependenti de nonvaloare, iluzii. Uneori ,,margaritarul" se afla chiar langa tine.

Doar o parere.

Anonymous said...

Lorelei a ramas cartea mea preferata... Am citit-o cand aveam 17 ani, acum am 32! Ceea ce mi-a rams intiparit in minte de-a lungul timpului a fost finalul. Atat de trist l-am considerat atunci !(nu am vrut sa recitesc cartea, ca nu cumva la 32 de ani sa o percep altfel)Mi se parea sfasietor momentul in care Catul Bogdan a descoperit ca de fapt a iubit toata viata lui o singura femeie si ca a realizat ca acea femeie atat de iubita a murit cu gandul ca a fost inlocuita in inima lui .....si ca.. acum nu mai avea nici cea mai mica sansa sa repare nimic! Am ramas cu gandul ca nu intotdeauna in viata exista posibilitatea de a ne repara greselile.... :(

Eva said...

http://cutiutza-cu-recenzii.blogspot.com/2011_04_01_archive.html

Anonymous said...

Lorelei e una din cartile mele preferate, desi e asa multa descriere si te gandesti oare cand va mai spune cineva ceva, dar o recomand.

Anonymous said...

Am terminat de citit cartea si am ramas profund impresionata de frumusetea stilului acestui scriitor si de iubirea pura dintre cei doi. L-am invinuit putin pe Catul de egoism, iar Luli este personajul pe care il indragesc cel mai mult dintre toate femeile indragostite din literatura...

Anonymous said...

ma poate ajuta cineva cu un rezumat?

Ida said...

Cel mai profund comentariu! Asta e esenta si intelegerea...