Sunday, July 29, 2007

Moartea la Venetia (Povestiri)


Thomas Mann – Moartea la Veneţia (Povestiri)

Cartea pe care am avut-o eu în mâini, o ediţie Univers din `93, reuneşte nouă povestiri scrise între 1904-1912 de cel ce avea să lase în urmă capodopere precum Muntele vrăjit sau Doctor Faustus. Toate sunt scrise într-un stil clasicizant, lucrat cu atenţie, ce nu lasă să scape nicio eroare stilistică care să pună la îndoială geniul scriitorului. Am găsit deasemenea o scriitură înclinată spre observaţie şi introspecţie cu ample viziuni sociale şi filosofice.

Cele nouă povestiri sunt: O fericire, Copilul-minune, La profet, Geas greu, Stirpea Walsungilor, Anecdotă, Accidentul de cale ferată, Cum s-au bătut Jappe şi Do Escobar, şi nu în cele din urmă, net superioară ca valoare: Moartea la Veneţia. Toate sunt caracterizate de un mod realist de a privi întâmplările, în mare parte obiectiv, distant.

Mă voi opri la comentariu asupra a două dintre ele, pe de o parte ce mi-au plăcut mai mult, pe de altă parte ce redau într-o măsură destul de mare o idee asupra stilului lui Thomas Mann.

Stirpea Walsungilor reprezintă micşorarea universului unei piese de operă a lui Richard Wagner în ansamblul vieţii de fiecare zi. Personajele principale Sieglind şi Siegmund, o soră şi un frate gemeni, se văd puşi sub problema despărţirii lor datorită căsătoriei jumătăţii feminine. În timpul unui prânz în familie ei cer permisiunea să mai vadă împreună, înainte de despărţirea lor, acea operă a lui wagner în care însăşi tizii lor sunt actanţii. Însă mai mult de atât, povestea ascunde în sine legătura incestuoasă a celor doi fraţi ce dovedesc că poartă o iubire mai mult decât fraternă unul pentru celălalt.

Moartea la Veneţia este povestea unui scriitor, Gustav Aschenbach, cuprins de dorinţa unei evadări din cotidian într-un loc care să-i permită cu adevărat acest lucru. Alege în cele din urmă Veneţia, undde ajunge prin intermediul unei călătorii navale. Adevărata cheia a povestirii, care este şi cea mai amplă din carte, este constituită de faptul că la hotelul unde s-a cazat observă un băiat cu trăsături deosebite, ce-l fascinează (păr blond, ondulat,...). Află că băiatul provine dintr-o familie poloneză şi este însoţit la Veneţia de alte câteva rude. Diferenţa de naţionalitate implică direct şi incapacitatea de a comunica. Ajunge până la urmă să se îndrăgostească de acestă prezenţă pe care o vede zilnic – ceea ce dă curs apoi întregii povestiri. Iubirea homoerotică pe care o simte este la început un impediment persoanei sale, pe care apoi îl învinge în urma unui vis ajungând să accepte ceea ce simte. Preocupat de tânărul polonez el devine indiferent ştirilor potrivit cărora Veneţia ar fi fost asaltată de o epidemie de holeră. Însă chiar în ziua în care băiatul se pregătea să plece în ţara natală scriitorul nostru se stinge subtil pe plaja veneţiană căzând victima holerei şi a propriei sale inimii.

Nota mea: 9,5. Pentru că face din lucruri verosimile o întreagă artă narativă.

8 comments:

dudu said...

stiu ca e cam tarziu sa postez acum la apr doi ani da la articolul asta dar imi poti spune te rog unde gasesc cartea . vreau sa o cumpar si nu o gasesc nicaieri:-|.

Liviu said...

niciodata nu e prea tarziu:)
eu am citit o editie imprumutata de la Biblioteca Metropolitana... intre timp mi-am cumparat editia de povestiri de la Rao, care chiar daca este destul de scumpa cuprinde toate povestirile lui Mann: http://www.rao.ro/editie.asp?id=2111

dudu said...

multumesc mult:d filmul m-a fascinat si imi doresc foarte mult sa citesc aceasta carte! si editia de la rao cuprinde si moarte la venetia?

Liviu said...

cu placere... editia de la Rao cuprinde si Moarte la Venetia si tot despre ce am scris aici si, cum spuneam, toata proza lui scurta...

dudu said...

thanks again! raman datoare;))

Anonymous said...

Fiindcă tot suntem la Mann, ar fi mare păcat să nu citeşti şi "Muntele Vrăjit".

Antropofaggnomic said...

"Muntele vrajit" e o capodopera literara. Intr-adevar, trebuie sa o citesti cu rabdare si mare atentie, pentru ca unele pasaje sunt mai dificile, insa descrierile lui Thomas Mann merita efortul parcurgerii celor peste 700 de pagini.

florin said...

Salut, Liviu !

As vrea sa schimbam cateva idei despre Thomas Mann si nu numai... Imi poti trimite un mail in acest sens ? e_iarna@yahoo.com