Saturday, February 23, 2008

Magicianul

magicianulJohn Fowles - Magicianul

Magicianul (The Magus, 1966) lui Fowles se doveşte, la sfârşitul lecturii sale, o experienţă livrească de înaltă clasă. Declar aceasta nu pentru că ar fi impecabil scrisă (deşi nu am ce să-i reproşez) ci pentru că de-a lungul celor 650 de pagini provoacă cititorului tot atâte trăiri câte are parte şi protagonistul, Nicholas Urfe, în timpul perioadei în care este profesor la un colegiu englez de pe insula grecească Phraxos. Romanul îl prezintă încă de când se afla în Londra, moment în care o întâlneşte pe Alison, alături de care va dezolta o relaţie, însă dorinţa sa de a evada din propria viaţă şi de a pleca într-un loc special îl ghidează înspre misterioasa Grecie. Până să ajungă încă aici îl caută însă pe predecesorul său la funcţia de profesor de limba engleză la respectivul colegiu. Acesta îi transmite anumite avertismente legate de un locuitor misterios al insulei ce trăieşte izolat în domeniul său privat. Ajuns însă pe insulă, Nicholas Urfe nu ţine cont de acestea şi se aventurează către casa lui Maurice Conchis, un om foarte bogat, însă neapreciat în singurul sat aflat pe insulă. Atras profund de misterul pe care Conchis îl exercită asupra sa, continuă să-i facă vizite săptămânale, ce vor degenera tot mai mult în ample demonstraţii artistice şi aplicaţii psihanalitice, ce-l prind pe Nicholas într-un joc înceţoşat din care nici nu poate, nici nu vrea să se salveze.

Treptat, în cadrul acţiunii îşi face apariţia un cuplu de gemene cu o identitate incertă: Lily/Rose, Julie/June, iar mai apoi sub ipostaza unor doctore specializate în psihiatrie, cu un rol deasemenea neclar. Nicholas se îndrăgosteşte însă de Lily, alături de care va experimenta sentimente şi senzaţii multiple.

Oricum, Magicianul nu este o carte care fi povestită. Ea se trăieşte odată cu lectura ei, se consumă odată cu fiecare cuvânt, ca şi cum ai mânca din ea. La sfârşit, asemenea mie în aceste clipe, îţi dai seama că n-ai ce să rezumi, că în ciuda dimensiunilor mari, ea nu se poate povesti... Rămâne o carte a momentului, totală, mistificatoare în momentul citirii ei. Nu rămâne din ea decât tulburătorul joc de-a Dumnezeu, prin care Conchis îi schimbă de-a dreptul viaţa lui Nicholas.

Pănă în final, nici chiar un cititor avizat nu poate fi sigur de ideea concretă a textului. Cine este într-adevăr Maurice Conchis, cine este Alison, care a fost semnificaţia reală a jocului în care protagonistul a fost atras?

Magicianul rămâne o carte situată la intersecţia unor numeroase influenţe: psihanaliza, artă, mitologie, istorie... aş putea continua mult şi bine pentru că acest text al lui Fowles este mai mult decât orice aş putea eu enumera.

Nota mea: 10. Oricât aş scrie nu cred c-aş putea să ilustrez suficient de mult ce influenţă a avut acestă carte asupra mea. Magicianul rămâne o lectură de suflet pe care n-o voi uita niciodată şi ce se înscrie pe lista nescrisă a cărţilor pe care le voi reciti cândva...

12 comments:

Candid said...

Frumoasa si magica cartea, parca are ceva din ELiade, cobinatiile de joc si magie...a fost si pentru mine dupa cum zici tu LIviu, misterioasa si plina de suspans!

bacchante said...

Foarte frumos ai scris despre ea... si da, ai dreptate, trebuie recitita. Insa farmecul primei lecturi nu il vei regasi niciodata. Personal - desi suna patetic - mi'a marcat existenta cartea asta, si nu ma pot abtine de la o oarecare bucurie cand vad ca si altii traiesc ce am trait eu citind-o.

@candid - nu are nicio treaba cu Eliade... ar vrea el sa ajunga la maiestria lui Fowles.

feeria said...

Una care asteapta din liceu sa fie citita. Marimea m-a tinut departe de ea, desi mi-a fost recomandata in repetate randuri. Dar 10-le asta + calitatea recenziilor tale ma determina sa... ma mai uit o data la ea, si poate-poate.
Am citit, insa, Colectionarul. Buna buna.

Adelydda said...

Intamplarea face sa ma aflu in acest moment aici...citesc "magicianul" si am ajuns undeva pe la jumatate.Stau de 3 zile cu ea in mana si pur si simplu n-am cuvinte...N-am citit de prea multe ori ceva atat de splendid.Chiar merita citita!!!Nota 10

richie said...

Stau si eu cu ea de vreo cateva saptamani si nu prea ma fascineaza. Cel putin primele 100 de pagini au fost plicticoase, abia dupa aparitia lui Lily mi-a mai crescut interesul. Acum am trecut de jumate si sunt curios cum se termina dar nu pot sa zic ca mor daca n-o termin. Sincer mi se pare prea lungita in scop de etalare a maiestriei literare a autorului, pe care n-o contest. Dar se putea si altfel. Am vrut doar sa exprim o opinie un pic altfel decat a celor care o adora. Sincer, am citit carti mai stralucite.

Anonymous said...

foarte frumoasa carte, te prinde in lectura ei, uiti sa mai si respiri (desigur,exagerez), dar si pe mine marimea m-a tinut departe pentru ca o am in biblioteca de 20 de ani, dar cand am citit-o am regretat ca am asteptat atat de mult pana sa o descopar.

Rucs said...

si mie mi-a placut enorm.
o citeam pe sub banca, in ore..si profesorii,vazand-o, ma lasau cu ea pe banca...


superba..

Anonymous said...

Magicianul este o carte grozava. Te marcheaza, te face sa te gandesti, te face sa vrei sa vezi insula aia din Grecia. A fost o adevarata placere sa o citesc, m-a fascinat. Dupa Magicianul, am luat aproape toate cartile lui Fowles la rand, dar in afara de "Colectionarul", celelalte mi s-au parut chiar slabute. Iti recomand si "Colectionarul"!

Anonymous said...

cel mai bun roman scris de Fowles este Iubita locotenetului francez; aici isi dovedeste maiestria literara si tehnica desavarsita...asa zic criticii si manualele si au dreptate... cea mai frumoasa carte insa este de departe Magicianul. m-am apucat greu de ea insa nu am mai lasat-o. mi-a placut foarte mult si colectionarul desi subiectul nu este original...dar super cartea; feriti-va de copacul e un mare bullshit

gin said...

Te admir urandu-te.
GIN.Mi-ar placea sa-ti vorbesc sa nu spui nimic.Am nevoie de cineva care sa ma stimuleze intelectual.

mirosdecerneala said...

De fapt e o carte de citit intr-o viață...

MissAniie said...

"Nota mea: 10. Oricât aş scrie nu cred c-aş putea să ilustrez suficient de mult ce influenţă a avut acestă carte asupra mea." Exact in aceeasi situatie ma aflu si eu.

Pe blogul meu am facut o lista a celor mai frumoase citate din Magicianul. Le gasiti aici: http://samacitesti.blogspot.com/2012/01/citate-din-magicianul.html